Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 215, anul II, miercuri, 10 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Ieri după-amiază, la reluarea dezbaterilor parlamentare pe marginea Programului de guvernare, Televiziunea Română ne-a arătat o sală pe jumătate goală. Subtil, operatorul a insistat îndelung pe băncile care ar fi trebuit să adăpostească, potrivit Constituţiei şi indemnizației de parlamentar, prețioasele trupuri ale aleşilor poporului. Jurnaliştii aflați la fața locului ne-au dat cuvenitele explicații.
Am început serialul Barbarii (Barbarians, 2022), de pe Netflix, telenovelă despre tragedia din Pădurea Teutoburg, unde, în anul 9, după Christos, au fost masacrate de către Germani trei legiuni romane. Wikipedia o consideră una dintre marile bătălii ale umanității prin consecințele sale pentru Imperiul Roman: „Rezultatul ei a fost înfrângerea zdrobitoare a trei legiuni romane împreună cu trupele anexe, care erau sub conducerea senatorului roman Publius Quinctilius Varus. Alianța triburilor germane a fost condusă de Arminius (sau Hermann), un prinț al tribului germanic Cherusc.
Broșura dedicată vizitei la Universal Studio, intitulată pompos ,,Ghidul oficial ilustrat al Studioului Universal”, expune amănunte revelatoare despre mașinăria care pune trucajele menite a justifica prețul biletului de intrare. 40 de efecte speciale în incendii care-l imită pe cel din Backdraft. 29 momente computerizate în scena cu King Kong. Pentru a-ți oferi senzațiile unice ale călătoriei prin spațiu și timp din Back to the Future, producătorii au apelat la 20 computere, 20 discuri laser, 300 difuzoare, 60 de monitoare video.
În iarmarocul de sîmbătă, un ins din munți, cu căciulă mioritică din filmele lui Sergiu Nicolaescu și dulamă de baci din cărțile poștale, vinde Duhul cel Rău în sticluțe de jumătate de litru. Fiecare cumpărător e avertizat, atît de înscrisul de pe recipient, cît și de indicațiile verbale primite în momentul contractului, că sticluța nu trebuie deschisă în spații publice. O Lege trecută prin Parlament cu unanimitate condamnă expres expunerea publicului larg la acțiunile dușmănoase ale Duhului cel rău.
Petre Durbacă locuia într-o casă cu acoperiş de ţiglă şi trei nuci bătrîni în curte, în Vintilesa Deal, nu departe de marginea Pădurii. Suferea de o boală nemaintîlnită, despre care medicii învăţaseră la un curs special, şi acela facultativ: O transpiraţie abundentă a oaselor, care avea drept rezultat apariţia sub piele, pe la încheieturi, a unui muşchi verde, abia simţit, din cel ce se poate vedea la bolovanii care stau pe jumătate într-o apă stătătoare. Umblase ani în şir prin spitalele din întreaga ţară.
Casa lui Goethe din Weimar
